(timp de citire: 10 minute)
De când se naște și până moare, omul se șlefuiește prin mediul său. De aceea, căutăm (cel puțin inconștient) repere după care să ne ghidăm. Primele repere sunt părinții sau primii îngrijitori. Însă de îndată ce trecem în adolescență și, mai ales, după ce părăsim cuibul, avem nevoie (și) de repere noi. Căutăm să aparținem unui grup de prieteni, ne place cum predă un profesor, vedem filme despre oameni de seamă, urmărim artiști, sportivi etc; îi ascultăm, ne îmbrăcăm ca ei, vorbim ca ei, le călcăm pe urme. Cu acordul lor sau nu, ne devin mentori.
Asta poate fi un lucru extraordinar. Un reper sănătos mă ajută să mă înțeleg mai clar, să iau decizii aliniate cu mine, să diger mai lin provocările, să accelerez în acel domeniu etc. Dar poate fi și un lucru provocator în timp. Din admirație, poate încerc să fiu altcineva decât sunt, mă oblig să urmez o direcție cu care nu rezonez (doar fantazez la rezultat) și astfel ajung în insuficiență și autocritică.
Și-atunci cum știi cum să alegi un reper sănătos, un model / mentor potrivit? Iată 6 puncte esențiale la care să fim atenți:
Asta înseamnă automat că aveți și valori comune (nu toate, că nu există doi oameni la fel). După discuțiile cu el, simți că ai crescut în valorile tale sau că te transformi încet în el? Cum se comportă legat de faptul că ai și valori diferite de el?
Alte întrebări calitative:
Un mentor sănătos pentru tine îți oferă sprijin ȘI provocare, nu doar sprijin. Nu-i doar blând, e și ferm. Te aplaudă pe cât te invită să te smerești și să vezi drumul (nu finalul). Un mentor care doar îți dă dreptate, doar aprobă și face pentru tine creează dependență, nu autonomie. Rolul său este să îți arate și unde te minți, ce ai de dezvățat etc.
Întrebări calitative:
Să ai un mentor nu înseamnă să-l urmezi în toate ariile vieții. Are și el erorile sale de gândire, ariile unde nu-i împuternicit, fidelitățile sale emoționale, proiecțiile sale personale, lupte pe care încă le duce. Le vezi pe toate astea?
Dacă nu, atunci ești îndrăgostit și în pericol. Ce primești fără filtre, devine credință. Uită-te ce credințe ai preluat din mediul tău, despre bani, relații, sănătate, Dumnezeu etc. și vezi cât ai avut de lucru (sau încă ai) ca să te dezveți de acele idei. La fel poate fi și acum. Omul acela nu are adevărul absolut. S-ar putea ca nu toate ideile sale / stilul său de viață să ți se potrivească.
Mi-amintesc de un client care îl admira mult pe mentorul său în zona profesională. Atât de mult, încât a ajuns să culeagă aceleași roade ca el și în zona relațională (colecționând femei pe post de trofeu, dar simțindu-se gol și singur). Filtrele sunt sănătoase. Și le putem pune dacă suntem obiectivi legat de acel individ. Asta nu-l descalifică pe acel mentor. Doar aduce discernământ: Ce iau de la el și ce nu?
Întrebări calitative:
Un pom se cunoaște după roade. Dacă modelul tău are succes, dar pare gol pe dinăuntru, poate e timpul să te întrebi dacă vrei aceeași rețetă. Îți place cum se comportă? Doarme bine noaptea? Cum arată relațiile lui?
Nu înseamnă că nu experimentează eșecuri. Pe cine ai alege drept mentor de business? Pe cineva care a avut 10 încercări din care au reușit 2? Sau pe cineva care știe teorie, dar nu a început / contribuit în niciun business?
Multă vreme m-am gândit la oamenii cu averi mari, care le lasă să fie administrate de consultanți care nu au câștigat nici 1% din ce gestionează. Cum se poate? Simplu. Au alte puteri. Ordine, profunzime, capacitate de analiză și sinteză etc. Sunt roade valoroase, chiar dacă nu există același nivel financiar.
Întrebare calitativă:
Cine trăiește roadele pe care ți le dorești în viața ta? Cum a ajuns acolo?
Modele reale nu sunt perfecte. Sunt întregi. Poți să le vezi umanitatea și tot să vrei să înveți de la ei? Poți iubi un om întreg, nu doar fațada lui? Sau ești dezamăgit și cauți următorul model perfect?
Un client mi-a povestit că s-a întors dintr-o tabără, unde fusese în rol de lider. Când a ajuns acasă, a intrat într-o stare depresivă puternică. De ce? Pentru că a simțit presiunea să fie doar puternic, un model demn de urmat. Dar el știa că nu-i adevărat 100%. Știa că are și cealaltă parte. Dar nu putea să o arate, de teama că ceilalți nu l-ar mai asculta.
Știi care-i problema aici? Dacă vezi jumătate de om, nu un om întreg, vei încerca - la rându-ți - să fii doar o jumătate. Să fii mereu inteligent, disciplinat, motivat, ordonat, creativ, neatins de provocări, orientat pe creștere, iubitor, înțelept etc. Dar nu ești, așa cum nici el nu e.
Când cineva îmi spune „O, Dacian, admir foarte mult la tine X”, răspunsul meu este adesea „Stai să mă vezi când …” (și îi dau exemple din polul opus, tocmai ca să mă vadă om și să fie liber să fie el în prezența mea).
Întrebări calitative:
Trage doar pentru el sau îi implică și pe alții? Ține secret tot ce știe sau împărtășește cu bucurie? Vrea să aibă mereu dreptate sau ascultă onest și alte idei? Când găsește o soluție, caută una prin care să le fie bine și altora sau interesul poartă fesul? Plătește cu bucurie sau caută cum să fenteze, să obțină reduceri și el mereu în avantaj?
Toate aceste aspecte contează, cel puțin din 2 motive:
În loc de concluzie: Un model real nu vrea să-l copiezi, ci să te descoperi tu. Nu căuta pe cineva care să-ți spună cum să trăiești, ci pe cineva care trăiește într-un fel care-ți arată cine poți să devii tu, în valorile tale.
Cine e mentorul / modelul tău actual într-o anumită arie? Câte dintre cele 6 puncte le bifează? Cum poți să-ți exprimi recunoștința pentru el?
Te invit să dai mai departe acest articol cuiva pregătit să-și pună aceste întrebări. Îți mulțumesc pentru că ți le adresezi, la rându-ți. 😊
50% Complete
Înscrie-te cu adresa principală de e-mail. Nu vei primi de la mine campanii agresive și nici nu-ți voi scrie în fiecare zi :)
*confirmă din e-mail ca să finalizezi înscrierea (verifică în Promotions sau Spam; poate dura câteva minute)