(timp de citire: 9 minute)
Între provocările principale când lucrezi cu oameni e că nu știi, pe bune, cât vor colabora în proces. Sigur, oamenii spun conștient că vor; își investesc timpul, banii și energia, dar uneori, subconștient nu vor și nu sunt gata să facă o transformare. Adesea ai senzația chiar că vin „și-ți pun în brațe” situația lor, așteptând ca (doar) tu să faci o minune. :)

Îmi amintesc de un client care mi-a scris dacă aș putea să-i spun ce garanții sunt că procesul va funcționa. Am zâmbit și i-am scris înapoi așa: aș fi nedrept față de tine dacă ți-aș garanta un rezultat ANUME. Între noi fie vorba: pentru că asta ar însemna că accept un rol de salvator față de el, unde puterea-i la mine și el e doar executantul mecanic. Așa ceva nu există, știi și tu.

I-am detaliat că sunt atât de mulți factori care pot bloca rezultatul și care nu țin de mine: cantitatea de încărcături pe care le are, viteza cu care integrează conștientizări/idei noi, nivelul de antrenament psiho-emoți...

Multe mituri s-au creat în jurul misiunii. Atât de multe, încât ideea a ajuns să aibă mai mult valoare teoretică. De aceea, înțeleg de ce antreprenorii au ignorat, amânat sau tratat superficial acest aspect. „Lasă-mă, frate, cu poveștile!” 

Problema este că misiunea REALĂ nu e teoretică. Nici neînsemnată. Și nici opțională. De fapt, este fundația care influențează tot ce construiești deasupra ei. Poți să ai o fundație puternică sau una șubredă, în funcție de câtă importanță îi dai. Exagerez? Tu decizi.

Cum răspunzi la tentații și presiuni

Te rog gândește-te la doi oameni din viața ta, pe care îi cunoști cât de cât. Unul să fie cineva vizibil dedicat unei misiuni personale, iar celălalt să fie cineva total străin de rostul lui în viață. Ai câte un exemplu din fiecare? :)

Acum, te invit să-ți imaginezi că în viața celor doi apare o tentație, ceva ce presupune plăcere, dar nu ajută pe termen lung. Cum vor răspunde cei doi? În funcție de calitatea fundației pe care o au.

Când ai o mis...

De ce există în fiecare firmă performeri și sub-performeri?

Sigur că știi la ce mă refer. La acei oameni care rup norii versus aceia care rup somnul. 

Și ca să înțelegem mai bine de ce există ambele și de ce vor continua să existe, ne ducem puțin în spectrul economic. Aici avem două gândiri bine conturate: capitalismul și socialismul.

Nu o să intru în detalii politico-economice, ci o să le pun pe cele două în termeni simpli, care au legătură cu subiectul nostru.

Gândirea capitalistă = societatea prosperă când fiecare este recompensat în funcție de propriile rezultate.

Gândirea socialistă = societatea prosperă când cu toții suntem recompensați în mod egal.

Această diferență de perspectivă creează nemulțumiri în ambele tabere, oricând realitatea dintr-un sistem (țară, firmă, chiar familie) merge într-o direcție sau alta.

Capitaliștii vor urî socialismul și socialiștii vor urî capitalismul.

În cele mai multe firme, este activă o formă de capitalism. Pentru că avem distribuția ineg...

Asta era grija care îl frământa puternic pe un client de-al meu. Are o echipă de 20 de oameni și e într-un domeniu unde, se pare, clienții fluctuează destul de mult.

Existau provocări de cashflow și supraviețuiau de la lună la lună. Dar el mă contractase pentru o altă situație din firmă și întâmplător am ajuns la asta.

„Crezi că și asta are tot o cauză emoțională?”, m-a întrebat el, după ce s-a obișnuit cu stilul meu cu accent compulsiv pe lumea interioară și principii universale. 

„Hai să vedem”, i-am spus, invitându-l să-mi prezinte ce se întâmplă cu banii lui la nivel personal.

După cum probabil te aștepți, era aceeași provocare.  Lună de lună banii păreau să se scurgă din conturi ca dintr-o cadă fisurată. Aproape zero economii, iar contul era oricum mai degrabă un frigider, din care te servești când vrei, decât un backup financiar.

„Dacă și acasă e ca în firmă, ceva este acolo”, i-am spus. Și ne-am uitat la ce apreciază cel mai mult în viața lui, pentru că banii circulă spre c...