O relație bună e cea în care te sacrifici. Oare?

Apr 27, 2020

„Trebuie să ne sacrificăm pentru ceilalți!” Crezi în ideea asta? Sper că nu. 

Sau sper ca, după acest articol, să nu mai crezi. E o idee puternic tatuată în cultura românească, mai ales că vine și dintr-un fond religios (dragostea divină exprimată prin cuvântul grecesc agape, deseori tradus ca formă de sacrificiu pentru binele altora).

Cu toate acestea, eu cred că sacrificiul ca un mod de viață distruge iubirea, nu o crește. Iată de ce.

Altruism 100% nu există, cum bine scria de Mello. Părintele apără puiul LUI, soldatul se sacrifică pentru țara LUI, există un „eu” în fiecare interacțiune, o identitate care își obține propriile beneficii. Creierul uman refuză să execute o acțiune dacă nu percepe, evident sau subtil, mai multe plusuri decât minusuri, mai multă plăcere decât durere.

E adevărat că, la nivel conștient, unii oameni își reprimă această dorință egoistă (naturală) și o îmbracă sub masca altruistă. M-am sacrificat! Am lucrat la un moment dat cu un individ care se simțea vinovat față de mama lui, că nu a avut mai multă grijă de ea. Că, vai, mama s-a sacrificat pentru noi!

L-am întrebat următoarele lucruri:
- Reproșează mama, în vreun fel, direct sau indirect, lipsa lui de grijă?
- Da.
- Și atunci, dacă reproșează, înseamnă că aștepta ceva în schimb. E ăla sacrificiu?
- Păi… nu chiar.
- Ce a avut ea de câștigat „sacrificându-se”?
- A avut atenția noastră, a copiilor, mai multă empatie, mai multă semnificație pentru câte făcea pe lângă casă, conexiune cu rudele și prietenii, imagine de mamă bună în sat…
Așa a văzut că mama, în egală măsură în care s-a sacrificat, și-a împlinit ei valorile și nevoile. 

Apoi ne-am uitat la starea lui de vină. Cauza era că n-a avut mai multă grijă de mama, deci că a fost egoist. E foarte interesant și te rog să reții asta: ne simțim vinovați, crezând că ăsta e un act altruist, dar nu există ceva mai egoist decât vina. 

De ce? Spune-mi, te rog, dacă vina îl ajută, cu adevărat, pe celălalt. Eventual îl ajută să-și justifice răzbunarea, reproșurile, îl ajută în jocul lui emoțional. Dar nu-i schimbă situația. Când simți vină, nu ești altruist, ci te bați emoțional pe tine, până egalezi la nivel de percepție durerea pe care crezi că ai cauzat-o în celălalt. Nu-i alini lui durerea, ci ți-o amplifici ție, până la egal. Știi ceva mai egoist de atât?

Ce vreau să spun prin tot acest articol e să îți accepți egoismul așa cum îți accepți altruismul. Și să vezi că nu există decât împreună. Gata cu ascunzătoarea emoțională după masca sacrificiului. Ai o agendă, de fiecare dată, conștient sau nu.
Dacă o să păstrezi această mască și idee, o să ajungi la resentimente. O să distrugi iubirea, indiferent că vorbim de o relație de cuplu, de una de familie, prietenie, colegialitate etc.

Masca de sacrificiu pretinde că ți-am oferit ceva și nu am primit nimic în schimb. Dar cum spuneam, creierul nu poate susține așa ceva. Și-atunci, imediat ce vede că nu primește ce își dorea la nivel profund, vreo recompensă, recunoaștere sau returnarea „sacrificiului”, apar stări de dezamăgire, dispreț, resentimente.

Și uite așa apare vina că simți astea, că doar pretindeai că te-ai sacrificat fără să aștepți ceva în schimb. Asta declanșează iar nevoia de sacrificiu și altruism și cercul se repetă, până ești ok să vezi că dragostea și conexiunea = îți ofer ție și îmi ofer mie, în egală măsură. Chiar și când aparent îți ofer doar ție, atunci, prin acel gest, ceva îmi ofer și mie.

Sunt greșite actele altruiste? Nici vorbă. Cum nu-s greșite nici cele egoiste. Dar ambele sunt incomplete, pentru ca la nivel profund, sunt poli ai aceluiași magnet și nu pot exista separat. Cunosc oameni care și-au îmbrăcat toată viața în mantia altruismului, dar fierb în interiorul lor, taie și spânzură când ceilalți nu dau înapoi ce vor EI.

În realitate, cuvântul sacrificiu înseamnă să faci un act sacru (sacer + facere). Pentru mine, un act sacru înseamnă să vezi că totul este parte din sacru. Eu și tu suntem una. Și-atunci să mă sacrific ar însemna să te onorez pe tine așa cum mă onorez pe mine. Să îmi iubesc aproapele CA pe mine însumi.

La astfel de sacrificii, da, te invit și te încurajez. Dar pe cele machiate ca pur altruism o să ți le scot în față cu fiecare ocazie, pentru că sunt una dintre sursele nefericirii tale. Iar tu, care citești asta și ai regăsit acest tipar în cineva din viața ta, sper să faci la fel, cu iubire, tocmai pentru că îți pasă.

Dacă acest articol te-a dat peste cap și ai întrebări, le aștept în comentarii sau mesaje.

Dacian

 

DE CE NU EȘTI ÎMPLINIT?
Cele 7 cercuri vicioase ale minții

Abonează-te la newsletter și descarcă gratuit acest Audiobook. 

Cel mai bun conținut și materiale speciale, direct la tine în Inbox, în fiecare săptămână. 

Înscrie-te aici cu adresa principala de e-mail. Nu vei primi de la mine campanii agresive de e-mail și nici nu-ți voi scrie în fiecare zi :)
Close

50% Complete

Odată cu descărcarea audiobook-ului ai acces automat și la un context fain și unic (pentru că nu îl dau în altă parte, ci doar abonaților mei de e-mail).
 Îți ofer accesul gratuit, pentru că vreau să ținem legătura mai personal.

Înscrie-te cu adresa principală de e-mail. Nu vei primi de la mine campanii agresive și nici nu-ți voi scrie în fiecare zi :)

*confirmă din e-mail ca să finalizezi înscrierea (verifică în Promotions sau Spam; poate dura câteva minute)