Bătaia e ruptă din… business

Ne trezim, ne facem tabieturile și în tranșee cu noi! Nu știu dacă ai observat, dar am umplut viața profesională de limbaj de luptă. Trăim, muncim și visăm în termeni agresivi, militari. 

Avem deadline-uri (linii ale morții, după care prizonierii erau împușcați direct), avem target-uri, ținte clare la care tragem, să dominăm piața. Lansăm campanii și ne aliniem trupele în ședință. Facem head-hunting. Pentru că piața e plină de rechini, căutăm strategii prin care să împușcăm doi iepuri dintr-un singur foc; strategii pe care le prezentăm frumos, cu bullet points (gloanțe), în ședințe executive (unde cineva adesea e executat - mulțumesc Alain Cardon pentru ideea asta). 

Dar toate astea sunt metafore, nu? Sigur, doar că metaforele modelează lumea în care trăim. Limbajul și atitudinea de acest gen influențează emoțiile și comportamentele celor implicați. 

Ce se vede în mediul profesional, ca urmare a acestui limbaj agresiv?

1. Oameni permanent în alertă. Paradoxal, noi vrem să stimulăm performanța, dar prin excesul de luptă, creierul devine slab performant, orientat pe supraviețuire, nu pe rațiune, viziune, luciditate. 
2. În consecință, avem oameni obosiți fizic sau psihic, fără ca neapărat volumul de muncă să fie problema. 
3. Lupte de putere, oameni care „se mănâncă între ei”. Senzația că există în companie o sabie invizibilă a lui Damocles, care atârnă de un fir de păr, deasupra capului lor. 
4. Ne pierdem din umanitate și ajungem să fim duri, neiertători, judecători după o singură măsură (cât ești de pregătit să duci războiul?). Și oare ce ducem apoi acasă, la familie?
5. Am distorsionat ideea competiției, de la frumoasa ei etimologie (să tinzi spre ceva, ÎMPREUNĂ cu cineva, să ne stimulăm reciproc), spre un sens animalic, unde doar cel mai bun supraviețuiește. Ne-am păcălit cu acest principiu, pentru că, în natură, avem o mulțime de simbioze (specii care supraviețuiesc tocmai pentru cum colaborează sau se provoacă reciproc, nu omorându-se). Competiția are zeci de implicații sănătoase. 
6. Vorbim de gândire câștig-câștig, dar limbajul acesta de luptă ne arată că mai degrabă simțim câștig-pierdere. Ori câștigi tu și pierd eu, ori câștig eu și pierzi tu.
7. Imaginea de sine în mediul profesional a ajuns să fie mult despre putere și control. Nu-i de mirare că vulnerabilitatea e rară în ședințe. Limbajul acesta nu lasă loc pentru ezitări și îndoieli, relaxare, joacă (creativitate), păreri real ascultate. Se întâmplă uneori în traininguri să găsesc un grup de oameni care se iau atât de în serios, încât îmi vine să întreb „cine a murit?” 

O cultură de luptă e o cultură plină de moarte, pentru că până și o luptă câștigată are, de obicei, victime. Normal că se uită sobri la mine, că se gândesc în ce luptă i-o mai fi băgând managerul / proprietarul de data asta?! 😊

Ok, dar dacă vedem așa o cultură, ce să facem? 

1. Să înțelegem că nu „așa suntem noi”, ci că astea au fost influențele culturale pe care le-am acceptat până acum. O cultură se modelează în mod continuu. 

Poate ai observat că mulți dintre termenii agresivi vin din engleză (deadline, headhunting, target etc), dar în română sunt mai echilibrați. I-am preluat pe cei englezi, pentru că am modelat cultura noastră după un Vest supra-capitalist. E plin de beneficii și daruri, desigur, dar are și umbre. Și avem nevoie de filtre, ca să știm unde ne oprim și ce nu mai e de preluat, că e nesănătos. Nu tot ce-i vestic se mănâncă. 😊 

2. Să începem să căutăm cum anume umanitatea poate ajuta performanța. Nu doar hei-rup-ul, „hai că poți”-ul, hustle-hustle până te duci mort acasă. Vulnerabilitatea își are locul ei în munca ta. Emoțiile consumate și adresate direct nu mai generează jocuri de manipulare ulterioare. Pe când culturile de luptă, macho, sunt deosebit de talentate să joace astfel de jocuri, pasiv-agresive, sabotoare. 

Întrebări de impact: Ce trăsătură umană percepi că nu își are locul în activitatea ta? În echipa ta? În cultura în care muncești? Ce daruri are acea trăsătură, pentru tine și pentru ceilalți? Și cum o poți aduce mai mult în ședințe și alte interacțiuni din echipă? 

Ești gata să fii oaia neagră? Pentru că oile negre modelează cultura, sunt hulite, li se opune rezistență, până când se adună suficientă masă și noul adevăr e văzut ca normalitate. Hai să normalizăm umanitatea în locul luptei, ce zici? 

Observație: Dacă deja sunteți într-o cultura mai feminină, flexibilă și fluidă, te rog să nu înțelegi că doar asta e bine. Pentru voi, sugestiile ar fi din celălalt pol: ia aduceți niște drive, direcție și disciplină masculine în ecuație și o să vă fie și mai bine împreună. 😊

3. Să creștem ca echipă, nu doar ca indivizi. Feedback-ul se dă doar pentru invidizi sau și pentru echipă? Se dă doar pentru comportamente individuale sau și pentru dinamici din echipă? Teambuildingul este pe bune asta sau e teamdrinking? Programele de dezvoltare sunt doar pentru abilități individuale sau și pentru cele colective? Care? 

Dacă creștem doar ca indivizi, luptele și competiția nesănătoasă devin provocări interne. 

4. Să avem discuții despre aceste realizări, despre cum am operat până acum, despre ce cultură am alimentat până acum. Exemplu: „de multe ori, prin limbajul și atitudinile pe care le-am avut aici, ne-am comportat ca și cum am fi mereu sub asediu. Aș vrea să schimbăm asta. Aici nu suntem în tranșee. Uite la ce să fim atenți: A, B, C. Cum putem adapta asta împreună?” 
5. Să începem să folosim intențional alți termeni în locul celor de luptă. Poate fi chiar un element de unicitate al culturii voastre. 

CEO-ul poate deveni, intern, grădinarul șef (sau orice altă metaforă). Pentru că el are grijă ca ecosistemul acesta să fie unul sănătos și roditor. Brainstormingurile (nici măcar nu sunt „rains”, ploi ușoare, ci și astea-s furtuni violente) pot deveni Spațiile noastre de creație. Ședința executivă sau board-ul executiv poate fi numit de decizie, de direcție etc. 

Deadline-ul poate fi din nou banalul, dar frumosul, termen. Linia vieții în loc de linia morții. Momentul de recoltă sau de sărbătoare. Head hunting-ul să fie heart searching, dacă vrem să-l păstrăm în engleză. Căutare de comori, nu de capete vânători. 

Poate sună prea poetice aceste exemple. Adaptează-le după cum crezi. Dar realizează că limbajul nu-i doar marketing, ci e infrastructura invizibilă a culturii. 

Poate începi chiar din ședința următoare și întrebi: 

„Oare sunt singurul care percepe că ne purtăm ca și cum am fi la război?”

„Cu cine ne luptăm?”

„Suntem aici să murim sau să construim ceva ce merită trăit?”

„Cum facem ca ședința asta să fie una vie?”

„Cum putem face acest proiect și fără dramă?”

„Cum putem ieși din atitudinea asta de luptă?” 

Schimbă și tu paradigma din care îți conduci afacerea.

Ești antreprenor sau manager și te-ai săturat să conduci afacerea ca pe un front de război? Ești adesea prins în micromanagement, conflicte subtile sau o goană după rezultate care te epuizează?

Dacă vrei să descoperi cum poți obține rezultate mari fără să-ți sacrifici oamenii și umanitatea, să lași în urmă haosul și să creezi o afacere aliniată, care să-ți aducă nu doar succes financiar, ci și liniște, echilibru și bucurie, te invit la un eveniment creat special pentru tine. 

Este vorba despre Retreatul Business Power Patterns din 22-26 octombrie 2025, de la Veseud 11, Sibiu!

Te așteaptă 5 zile într-un refugiu cald și inspirator, alături de mine, partenera mea Simina Poroșnicu-Pășcuță și un coach dedicat ție.

Vei descoperi tiparele inconștiente care te țin pe loc în business și vei pleca acasă cu minimum 3 decizii strategice care să-ți revitalizeze afacerea și să te ajute să creezi o cultură de colaborare, claritate și performanță sustenabilă. 
Locurile sunt limitate. Intră AICI și vezi dacă e pentru tine: https://bit.ly/3H9jwZH