Când banii vin greu pentru că simți că trădezi pe cineva drag

Ai simțit vreodată că meriți mai mult din punct de vedere financiar, dar ceva te oprește să faci pasul? Că ai toate abilitățile, toate resursele, dar parcă există o frână invizibilă care te ține la același nivel?

Clienta (pe care o vom numi Anca) a trăit exact asta. Și poate că povestea ei îți va suna familiar. Ea a venit la unul dintre workshop-urile mele "Globul de Cristal" cu o provocare pe care o aud adesea: banii vin, dar nu din ce o inspiră cu adevărat.

Ce am descoperit în doar 11 minute de conversație a fost cu totul altceva decât se aștepta. Nu era vorba despre strategii financiare sau despre mindset-ul banilor. Era vorba despre loialitatea inconștientă față de tatăl ei și despre teama de a-l trăda.

Disclaimer: Nu pretind că am „rezolvat” tot în cele 11 minute; nu acesta e scopul. Aceste mini-sesiuni urmăresc un singur lucru - deblocarea primului pas. 

Anca ne-a împărtășit că provocarea ei era una financiară. Nu simțea că până atunci reușise ceva în această arie. Banii veneau, DAR nu-i făcea din ce o inspira (servicii) și era adesea demotivată, cheltuia excesiv ca să compenseze etc. 

Întrebând-o de un moment când totuși a făcut ce o inspiră, am rugat-o să-și imagineze: „Toată lumea te vede în acel moment că faci acea activitate. În fața cui ai un disconfort și care?”

Răspunsul ei: „mă simt o impostoare, în fața părinților mei.” Adevărul este că motivul principal pentru care nu creștem financiar este exact acesta - rușinea; iar starea de impostor înseamnă tocmai această emoție. 

A urmat întrebarea de clarificare: „Care e impostoratul? Ce VĂD ei la tine și nu ești împăcată?”

Anca a răspuns: „Văd că mă ocup cu altceva decât ce așteaptă ei de la mine. Am primit o moștenire de la ei, de care apoi a trebuit să mă ocup.”

Redau dialogul mai dinamic:

Dacian: „Și dacă faci altceva decât așteaptă, ce spun ei, în percepția ta?”
Anca: „Spun că banii se câștigă greu, cum să dau cu piciorul la ce mi-au dat ei? Tata e cel care spune.”
Dacian: „Deci să faci lucrurile și ușor ar însemna să-l trădezi pe tata?”
Anca: „Chiar dacă sună absurd… da.”

Atunci am știut ce avem de transformat. Oricând urmăm standardul altcuiva, nu ne dăm voie să trăim autentic. Ci preluăm, la pachet, tipare, obiceiuri, convingeri. Încercăm să trăim ca ei, dar în același timp ne simțim impostori, știind că în noi sunt și alte aspirații și valori. Cum ne eliberăm? Sunt multe, multe căi; dar uite ce a funcționat cu Anca:

Dacian: „Tu de la tata ai primit banii, da?”
Anca: „Corect.”
Dacian: „Altfel spus, chiar și el își încalcă crezul atunci… Dacă banii se câștigă greu, de ce îi dai unui om care n-a muncit din greu?”
Anca, zâmbind: „Nu m-am gândit la asta.”
Dacian: „Te întreb așa - este tata neînțelept în acel moment?”
Anca: „El e înțelept tot timpul”. Râde, apoi reia: „În acel moment, nu-i neînțelept. Dar îmi dă pentru că sunt fiica lui.”

Era un argument bun, dar tot Anca și-a amintit apoi că „tata nu a mai dat nimic nimănui”. Nici soției lui. 

Dacian: „Și-atunci oare ce a văzut tata în fiica lui? Un om care a ajuns undeva financiar n-o să-și bată joc de banii lui, ci o să-i dea pe mâna cuiva în care a văzut potențial, niște abilități, merite reale sau alte lucruri. Ce-a văzut?”

Anca a răspuns că nu știe. A urmat tăcere. I-am ținut spațiul, pentru că de acolo izvorăsc noi legături. Într-un final, reia: „Cred că a văzut că sunt foarte seriosă și disciplinată, inclusiv financiar. Dar e paradoxal, că pe alte părți nu-i așa!”

Dacian: „Te cred, pentru că fiecare om are dualitatea asta. Cu toate astea, tata îți dă resursele ție. Primești acea moștenire fără merit? O primești doar pentru că ești fiica lui?”

Anca confirmă că nu. Odată ce a văzut asta, a urmat probabil cea mai importantă întrebare din sesiune: „Te rog conectează-te din nou la momentul inițial. Faci ce te inspiră și te vede tata. El percepe că alegi o altă cale, una mai ușoară pentru tine. Ușor, cum a venit până și moștenirea de la el. Cum îl servește pe tata că fiica lui îi arată că resursele vin și ușor spre ea?”

Anca: „Cred că ar fi foarte mândru.”
Dacian: „Cum așa? Nu-i contrar credinței lui - că trebuie să se câștige greu?”
Anca: „Acum văd că el spunea acel lucru ca avertisment… și ca durere. Dar categoric își dorește altceva pentru fiica lui.”
Dacian: „Mai simți că e greșit sau rușinos că a venit ușor spre tine moștenirea de la el?
Anca: „Nu.”
Dacian: „Dar că e greșit, rușinos sau că trădezi dacă declari că pe tine te inspiră altceva?”

Anca a declarat că nici aici nu mai era emoția. Dacă nu mai am ce să ascund, impostorul se dizolvă. Ea a văzut că, prin noua credință și prin a face ce o inspiră, de fapt îl onorează, nu îl trădează pe tata. El s-ar putea să perceapă altfel - pentru că fiecare dintre noi avem un plan secret să-i transformăm pe ceilalți în noi înșine. Dar Anca a realizat că e mai sănătos și pentru ea, și pentru tata, și pentru relația lor, să urmeze noua cale. 

Am întrebat-o ce simte să facă acum și care-i primul pas, iar cu asta am încheiat conversația. 11 minute. Atât a durat. Repet, nu pentru o mega-ultra-vindecare-de-toate, ci pentru întrebări puternice, revelații ce se vor ține lanț mai departe și deblocarea primului pas. Acesta-i efectul din Globul de Cristal. 

Ești gata să-ți descoperi propriile tipare?

Dacă povestea Ancăi ți-a rezonat, dacă simți că și tu ai "frâne" invizibile în viața ta, dacă te întrebi ce anume te oprește să ai relațiile, banii sau împlinirea pe care ți le dorești, atunci "Globul de Cristal" poate să fie și pentru tine acel punct de plecare.

Nu-i un workshop despre teorii sau concepte abstracte. E despre tine, despre tiparele tale specifice, despre percepțiile care îți modelează realitatea în acest moment.

Poate că vei descoperi, ca Anca, că ceea ce credeai că e o trădare e de fapt o onorare. Poate că vei înțelege de ce relațiile tale urmează același scenariu. Sau poate că vei vedea de ce, deși ai toate abilitățile, ceva te oprește să faci pasul următor.

Dacă simți că e momentul să înțelegi ce anume îți creează blocajele din prezent, când le-ai format și cu cine - să vezi harta ascunsă a minții tale - te aștept pe Zoom pe 20 august de la 18:00.

MĂ ÎNSCRIU LA GLOBUL DE CRISTAL: https://www.dacianpascuta.com/globul-de-cristal 

Pentru că, așa cum am văzut cu Anca, uneori 11 minute de întrebări corecte pot schimba perspectiva unei vieți întregi. Și poate că următoarea poveste de transformare va fi a ta.