Când clientul spune că vrea o schimbare, dar are o „agendă” ascunsă. Ce faci ca terapeut/coach?

(timp de citire: 9 minute)
Între provocările principale când lucrezi cu oameni e că nu știi, pe bune, cât vor colabora în proces. Sigur, oamenii spun conștient că vor; își investesc timpul, banii și energia, dar uneori, subconștient nu vor și nu sunt gata să facă o transformare. Adesea ai senzația chiar că vin „și-ți pun în brațe” situația lor, așteptând ca (doar) tu să faci o minune. :)

Îmi amintesc de un client care mi-a scris dacă aș putea să-i spun ce garanții sunt că procesul va funcționa. Am zâmbit și i-am scris înapoi așa: aș fi nedrept față de tine dacă ți-aș garanta un rezultat ANUME. Între noi fie vorba: pentru că asta ar însemna că accept un rol de salvator față de el, unde puterea-i la mine și el e doar executantul mecanic. Așa ceva nu există, știi și tu.

I-am detaliat că sunt atât de mulți factori care pot bloca rezultatul și care nu țin de mine: cantitatea de încărcături pe care le are, viteza cu care integrează conștientizări/idei noi, nivelul de antrenament psiho-emoțional la care se află, dedicarea în a face temele dintre sesiuni ȘI, mai ales, cât de pregătit și dispus este, real, să dea drumul acelei identități care menține provocarea.

Am început să lucrez cu el și, după 15 minute în conversație, îmi spune: „Să știi că eu nu te-am înțeles inițial. Cum adică să nu fiu dispus? De asta sunt aici! Dar… acum când ai pus degetul pe rană, realizez că-mi vine să plâng la gândul că în mine, de fapt, chiar e o parte care nu vrea să dea drumul acelei realități. Acum înțeleg de ce nu era ok să îmi oferi garanții.”

În cazul lui, își dorea să facă un salt în business, dar își tot crea probleme care să-l țină la același nivel, deși echipa și-o crescuse cu 30%. M-am prins destul de repede că e îndrăgostit de rolul său de expert (care-i în opoziție cu cel de antreprenor), așa că i-am dat următorul scenariu: „Ai ajuns cu businessul unde îți dorești (conștient). Dar echipa nu mai are nevoie de tine, nu mai poți fi special, implicat, salvatorul situațiilor provocatoare (așa cum își dorea să fiu și eu față de el, apropo). Faci schimbul ăsta, împăcat cu toată ființa ta?”

Acolo și-a dat seama că el nu-i gata să facă asta. Și acolo era riscul meu cel mai mare, ca și coach: să accept să-l ajut în dorința conștientă, dar pe care ar fi blocat-o subconștient. Ghici cine ar fi „câștigat”? :) Și ghici cine ar fi spus că nu e bun coach-ul?

Adevărul este că poziția pe care clientul o are, cât de provocatoare o fi ea, îi aduce și niște beneficii ascunse. El spune că vrea altceva, dar o parte din el se regăsește din plin în ce se întâmplă. Chiar dacă declară că vrea să scape, că e momentul, că e toxic ce se întâmplă.

Unele studii spun că până la 50% din trecutul propriu despre care vorbim nu-i chiar adevărat. Și-atunci ce e? O poveste pe care am auzit-o sau cu care ne-am identificat, pe care am repetat-o de multe ori, unde ne-am justificat niște poziții, am exagerat altele, am pus o etichetă pe noi, pe alții și pe realitate. Și povestea asta are atâtea ancore, încât dorința unui alt viitor pălește: mintea se întoarce în ce cunoaște.

Văd adesea la clienți semne că nu pot duce sau nu vor schimbarea pe care-o declară. O văd în lucruri precum:

- lacune: „nu găsesc momente concrete în memorie când s-a întâmplat asta” / „nu știu când am mai simțit asta”, „nu înțeleg ce mă întrebi”, „te aud, dar nu procesez” etc. 

- schimbă subiectul, fie spre ceva mai ușor, fie spre ceva mai urgent. 

- apar urgențe înainte sau chiar în timpul ședinței (inclusiv tehnologie care nu mai funcționează). 

- renunță devreme în proces, parcă eliberați fiind că-și confirmă că nu se pot schimba. 

- intelectualizează lucrul cu ei, pun întrebări filosofice, ipotetice, răspund mental. 

- „uită” să facă temele etc. 

Când clientul blochează schimbarea, în mintea sa (conștient sau nu), se află adesea întrebarea-amenințarea: „Cine mai sunt eu dacă nu mai am asta?” Așa că uneori, îl întreb chiar eu, proactiv: „Cine mai ești fără …?”

Surpriză: Fără acel lucru, ești mai mult decât ai fost vreodată! Dar până ajungi să simți asta, e un proces. :)

Nuanțele acestui „cine mai sunt eu fără…?” sunt cu zecile, dar cele pe care le-am întâlnit cel mai des sunt: 

1. Clientul percepe că pierde un beneficiu pe care și-l ia de la cineva. Atenție, grijă, tratament special, laudă, sprijin etc. Clientul despre care îți spuneam mai sus se temea că-și pierde rolul de expert și, odată cu el, aprecierea echipei, apartenența în grup - pentru că toată viața a simțit că este acceptat tocmai datorită implicării sale geniale. Dacă urma să fie mai mult în rol de antreprenor, asta ar fi însemnat neimplicare în operațional, ba chiar să angajeze pe cineva care să-i ia locul (de care era atașat). Nu-i de mirare că a schimbat 3 oameni în ultimul an, niciunul ridicându-se la așteptările sale.
   

Notă: Uneori, ce te oprește este un model de gândire care te-a servit până în prezent. Nu-i un model rău. E incompatibil cu ce declari că îți dorești. Care-s costurile să dai drumul acelui model de gândire?

2. Clientul percepe că, dacă face schimbarea, își pierde dreptatea (sau poziția justițiarului). Îmi amintesc de cineva care m-am prins că nu dă drumul unui resentiment, dar se miră de ce nu poate construi un viitor frumos. Într-un punct, l-am întrebat: „Ai construit viitorul pe care ți-l dorești. Te felicită întreaga lume, mai puțin Xulescu (față de care avea resentimentul). Pentru el nu contează și nu-l impresionează ce-ai făcut. Ești mulțumit?” Iar răspunsul lui a fost „nu”, tocmai ca să îmi (pardon, să îȘi) confirme că-i mai de preț pentru el să păstreze dreptatea, decât să își obțină libertatea (pentru care mă contractase, convins că și-o dorește!).
   
3. Clientul percepe că, dacă facem schimbarea, trădează pe cineva căruia i-a fost loial inconștient. Văd scenariul ăsta aproape zilnic. Poate că cel mai adesea îl întâlnesc în plan financiar, unde clienții au șocul să vadă că percep banii / banii veniți fără trudă / un anumit prag financiar etc. ca pe o trădare a unui părinte, bunic, sistem social (ai uitat de unde ai plecat?) sau religios.
   

Dragă coach, terapeut, manager, părinte sau alt ghid de care ești: Nu ne putem lupta cu loialitatea inconștientă a celui cu care lucrăm. Nu avem nicio șansă. Nici măcar el, conștientul din el, nu are nicio șansă. Până ce nu se dizolvă loialitatea, dorințele și obiectivele pe care și le setează sunt frunze-n vânt.

Și 4. Clientul percepe că ar fi prea multe elemente de digerat sau reconstruit, în noua realitate. Ca atunci când ai trecut de la generală la liceu și s-au schimbat colegii, profesorii, materiile, locația, bully-ii, hormonii, stilul vestimentar, pretențiile de la viață; Isuse, toate!

Dar am continuat să mergem; nu doar pentru că am fost obligați, ci și pentru că noul nivel a și ADUS, nu doar a LUAT. Sunt atâtea arii din viața clientului unde a fost dispus să își ardă corăbiile, să o ia de la zero, să reconstruiască sănătos, să schimbe relații sau obiceiuri. Întrebarea este când a făcut asta? Când în sfârșit au fost, pe bune, în interiorul său, mai multe beneficii în noua realitate decât în vechea. Atunci a îmbrățișat evoluția și nu a așteptat revoluția. 

Ca ghid, când clientul blochează schimbarea, o parte din tine simte să renunțe. Uneori, chiar am făcut-o. De 2 ori, mi s-a mulțumit peste un timp că am făcut asta și am transmis și de ce. 

O altă parte simte să pună și mai multă presiune. Dar acum suntem doi conștienți (eu și clientul) care presăm un subconștient și vom pierde negreșit.

Și-atunci, ce am de făcut când dau de rezistențe? Repet, nu-i o întrebare doar pentru coachi, este în egală măsură și pentru manageri și părinți. Și categoric este și pentru lucrul tău cu tine însuți / însăți: pentru că tu îți poți cunoaște cel mai intim și onest motivele (beneficiile) rezistenței la schimbare.

În programul Emotional Loyalties System predau 3 moduri concrete prin care să treci de aceste rezistențe, de mecanisme defensive. Sunt doar unul dintre zecile de instrumente pe care le găsești și le practici în cele 6 luni din program. Primești nu doar instrumente și teorie, ci și practică asistată, mentorare și evaluare, dacă dorești.

În iunie începem o grupă nouă, cu care voi fi alături până la final de an. Dacă îți dorești să vii (și îți dorești nu doar conștient :)) ), găsești AICI detalii: https://bit.ly/blog-emotional-loyalties-system 🌟

 Iar legat de acest articol, sunt curios: ce realizare semnificativă ai avut, citindu-l? :)