Ți-e frică să greșești? Iată ce să faci

Zilele trecute, o prietenă mi-a scris așa: „Trebuie să fiu mai responsabilă [pe o anumită temă]. Mi-e frică să mai greșesc. Cum să fac?”

Răspunsul meu a fost următorul: „Dacă spui să MAI greșesc, problema nu este frica, ci VINA de la bază.”

Iată unul dintre cele mai mari secrete despre frica de a greși (inclusiv de a eșua sau a dezamăgi). Și anume, că rădăcina acestei frici este în trecut, într-un moment sau mai multe pentru care te-ai învinovățit. Nu poți să ai frica asta fără urme din trecut.

Iată procesul pe care ți-l propun:

1. Identifică ce anume îți dorești să obții.
2. Identifică ce „greșeală” ți-e cel mai teamă să faci, în drumul spre acel rezultat.
3. Găsește momente concrete din trecut pe care le asociezi cu acea greșeală, momente când există vină sau autocritică.
4. Să spui despre ceva că este o „greșeală” înseamnă că ai perceput că o anumită acțiune a adus cuiva mai multe minusuri decât plusuri, mai multă durere decât plăcere, mai multe costuri decât beneficii. De aceea, gândește-te față de cine percepi că ai greșit și întreabă-te: „Cum anume, prin ce am făcut, i-am adus un beneficiu acestui om?” Dacă percepi că ai greșit față de tine, atunci „cum a fost pentru mine un beneficiu că am făcut asta / că s-a întâmplat asta?”

Einstein spunea că „dacă credem despre Dumnezeu că este atotputernic și prezent peste tot, atunci trebuie să fim de acord că orice lucru care se întâmplă este lăsat să se întâmple”, adică are un rost. Astfel, dacă ai insistat că ai făcut o greșeală și încă păstrezi această vină, știi ce spui prin asta? Că, de fapt, tu te crezi superior căilor Universului. 

„Cum adică, Dacian? Vrei să spui că poți să faci orice, fără consecințe?” Nu, nici vorbă. Fiecare acțiune are consecințe. Și știi mai bine ca oricine că le-ai trăit din plin. Deci, pentru ce încă te pedepsești?

De exemplu, dacă ai vrut să sari un gard, dar ți-ai agățat pantalonii, ți i-ai rupt și ai tras și o căzătură zdravănă, consecințele au fost acolo. Ce rost își are vina? Singurul lucru care ține vina în viață este că nu vezi TOATE lecțiile din acel eveniment.

Pentru că dacă vezi lecțiile, de pildă să nu sari garduri când ești în blugi și să estimezi mai bine înălțimea gardului și posibilele locuri unde te poți răni, tot ce rămâne este „mulțumesc pentru lecțiile asta!” și nu „ce fraier(ă) ai fost!” Așadar, vina se dizolvă când inima primește lecțiile. Și inima primește lecțiile când mintea le vede pe toate.

Oamenii se simt vinovați pentru trecut (și fricoși pentru viitor) crezând că vina servește la ceva. Nici vorbă. Fii atent la asta: 

Dacă te simți vinovat față de tine, cu ce scop o faci? Ca să fii mai bun pe viitor, îți spui, nu? Ei bine, pentru acest scop, vina nu te ajută deloc. :)) Să vezi lecțiile - asta te-ar ajuta.

Dacă te simți vinovat față de cineva, cu ce crezi că îl servești? Nu te păcăli, nu-i faci bine simțindu-te vinovat. Nu este un act nobil sau iubitor. Din contră; este un act egoist. Pentru că vina nu-l alină pe celălalt, dar lovește în sine, până ce simți în interior că ți-ai cauzat și ție atâta durere cât i-ai cauzat celuilalt. Și astfel, subcoștient, nu te simți mai prejos decât el. Vezi egoismul?

Dacă te simți vinovat față de Dumnezeu, așa cum îl interpretezi tu, crezi că îl servești cu ceva? Dacă încă respiri, înseamnă că în ochii Divinului încă ai un rost aici. Încă ești chemat să crești și să contribui în lume. Dacă stai în vină față de Dumnezeu, crești? Nu. Contribui la maximum de potențial? Nu. Irosești, dacă vrei, „talanții” pe care i-ai putea înmulți.

Nu servești pe nimeni simțindu-te vinovat că ai greșit. Așa că te rog mult, fă exercițiul de mai sus. Caută atâtea beneficii, până ce vina nu mai este acolo. Și când dispare vina, dispare și frica. Nu poate să-ți fie frică de ceva ce ai văzut, complet, cum a servit.

Mă inspiră enorm când clienții ajung la final de exerciții și spun: „Vina nu mai e acolo! Frica nu mai e acolo!” Astfel de momente mă ghidează să fac ce fac. Și pentru astfel de momente iubesc să predau mai departe ce știu.

Așa că te rog, după ce faci exercițiul, scrie-mi un mesaj și spune-mi ce s-a schimbat.

Iar dacă îți dorești mai multă claritate și rezultate pe o problemă care te afectează de mult (mai ales dacă ai mai încercat alte terapii / metode și nu a funcționat), te invit la un workshop.

Este un workshop online, de weekend, dar ce e diferit e că nu se termină lucrul la finalul acelor 2 zile și nici nu vreau asta. Pentru că deși să îți "repari" problema e fain și dulce, să ai un stil de viață conform cu legile naturii ca să știi ce ți se întâmplă și de ce, are mult mai mult sens. Și ca să susțin ideea dinainte, după workshop o să intri într-un proces continuu de lucru cu mine și metoda Demartini: ne vedem în fiecare lună, poți cere sprijin pe temele pe care lucrezi, primești resurse și ai acces la o comunitate care practică constant. 

La workshop, în cele 2 zile:
- vei înțelege de ce și cum a apărut această provocare în viața ta 

- descoperi ce transformări a adus și va aduce în viața ta

- te vom ajuta să dizolvi o parte din rădăcinile ei și să ajungi la o stare de pace legat de ea

- vei ști ce să lucrezi în continuare și cum

- vei învăța cum să folosești pașii din metodă singur ca să te poți ajuta mai departe și în alte provocări

- vei lucra și 1 la 1 cu un coach (din câte știu este singurul workshop de profil la care beneficiezi de coaching 1 la 1 cu facilitator). Rolul lui este să te supervizeze în proces, că lucrezi bine; să te ajute acolo unde te blochezi și să te ajute să duci procesul de lucru până la final. Va lucra cu tine și cu încă doi participanți, cu fiecare pe rând, separat.

Te invit să lucrăm împreună și să aducem lumină și armonie provocărilor tale.

Vezi AICI detaliile despre workshop și cum te poți înscrie :)

Dacian.