Nevoia de conexiune și apartenență e una dintre cele 6 nevoi umane fundamentale. O avem fiecare dintre noi, chiar dacă nu toți o exprimăm la fel.

Dacă ai văzut Naufragiatul, probabil îți amintești de Wilson, mingea personificată de eroul filmului. Acea scenă arată că inclusiv în singurătate tot avem nevoie de forme de conexiune. 

Provocarea este că uneori nu știm să cerem sănătos și conștient această nevoie. Cauza? Diverse tipare, răni, lipsa de educație emoțională etc. Vreau să-ți prezint 12 moduri în care cerem conexiune, unele mai evidente și altele mai ascunse, ca să le poți recunoaște la tine și la ceilalți, în orice fel de relații. 

1. Spunem că avem nevoie.

E cazul ideal, pentru că implică o procesare conștientă, asumată, a nevoii. Se întâmplă cam în 5% dintre cazuri. 

2. Cerem prin comportamente care invită explicit. 

E tot o formă sănătoasă. Arătăm că avem nevoie de conexiune, prin faptul că îmbrățișăm, împărtășim, ne vulnerabilizăm, plângem, zâmbim, privim în ochi...

 „Un lucru pe care nu-l pot tolera este minciuna!”, mi-a spus o clientă, supărată pe partener, care îi ascunsese niște decizii financiare. 

E natural să ne deranjeze minciuna. E natural să nu o încurajăm. Dar ce vreau să-ți spun prin acest articol e că, de multe ori, ne deranjează pentru că nu o înțelegem. Ba mai mult, că uneori comportamentele noastre îi încurajează pe ceilalți să mintă. 

Așa că azi mi-am propus să fiu avocatul minciunii (îmi asum orice huiduieli). :)

 Dă-mi voie să încep prin a-ți spune, din drag, că și tu ești un mincinos. La fel și eu. Poate mai rafinați, dar tot mincinoși. Dacă recunoaștem asta, reducem din judecată și din tiparul justițiar. Hai să nu ne mințim — nu le suntem superiori celor care au mințit.

 Atenție, prin minciună nu mă refer doar la informații false explicite. Sunt cel puțin încă 9 alte forme de minciună:

1. Când exagerezi un eveniment, un detaliu, o stare etc. 
2. Când încalci o promisiune sau ai lăsat pe cineva să creadă că se poate baza...

Dacă întrebi 100 de oameni dacă își doresc libertate financiară, aproape toți vor spune că da.

Dintre ei, probabil jumătate au mai mult decât o dorință; și-au pus un obiectiv clar. 

Dar dintre cei care și-au pus un obiectiv, peste 80% se păcălesc că-l vor și atinge.

De ce? Un obiectiv (viitor) care nu devine obicei (prezent) e o iluzie. Un proiect (viitor) care nu devine proces (prezent) e o iluzie. Orice spui că-ți dorești sau orice țintă ți-ai pus, dacă nu se vede în viața ta de zi cu zi, în STAREA și COMPORTAMENTELE tale, e o iluzie care probabil va veni cu dezamăgire și frustrare. 

Dacă atâția oameni spun că libertatea financiară este importantă, dacă depun efortul să-și pună obiective, oare cum de nu se și vede asta în viața lor cotidiană? Răspunsul e simplu. Dă-mi voie să îl prezint printr-o poveste reală, pe care am citit-o recent într-o carte istorică.

Când febra după aur a ajuns în Australia, prin anii 1850, printre primele minereuri (pepite) descoperite a fost cel ...

Termenul „bagaj emoțional” e foarte popular deja. Însă, ca la orice temă discutată mult, apar și tot soiul de mituri. În acest articol, te invit să recadrăm echilibrat 3 astfel de idei, ca să poți să produci mai multă vindecare pentru tine și cei apropiați. Mai precis, că:

1. Bagajul emoțional vine doar din momentele de traumă

2. Există oameni care par că nu au un astfel de bagaj.

3. Bagajul e de vină pentru provocările mele.

Le luăm pe rând:

1. Bagajul emoțional vine doar din momentele de traumă.

Prima dată, hai să definim acest bagaj. El se referă la toate REACȚIILE IRAȚIONALE ale unui om, ca niște butoane, care arată că există un declanșator din trecut, deci un „bagaj” care îl guvernează. Creierul a tras o concluzie despre un eveniment sau N evenimente, a generalizat-o, iar acum răspunde AUTOMAT la stimuli asemănători, fără ca rațiunea să aibă prea mult control.

Acum, oamenii vorbesc despre bagajul emoțional când fac referire la lucruri negative, apăsătoare din trecut. Tata...

Fiecare om e un profet, însă majoritatea nu știu sau nu cred asta.

În familie, în firmă, între prieteni, în societate, ai putere asupra celor din jurul tău. Putere să-i modelezi și să determini calitatea relației dintre voi, în baza percepției tale despre ei. Oricât de mistic-fistic ar putea să sune, oamenii devin ce vezi în ei. :)

Dă-mi voie să-ți spun o scurtă poveste, din folclorul Pirineilor. Se spune că cel mai rău om care locuia prin acele părți era un arab pe nume Ahab. Toată lumea îl evita. Într-o zi, la casa lui Ahab a ajuns Sfântul Savin, care i-a cerut să-l găzduiască peste noapte. „Sigur”, i-a răspuns Ahab râzând, obișnuit să-i ucidă pe toți cei care îi călcau pragul. Avea această reputație și considera că lumea se teme de el. Era convins că Savin va pleca în toiul nopții, după puțin odihnă, ca să-și scape viața.

Însă, dimineață, supriză. Savin rămăsese. Ba mai mult, când s-a trezit, l-a găsit pe Ahab plângând. „Ce s-a întâmplat?” l-a întrebat el. Arabul a răspuns: „Pent...

Este un proverb care spune că dacă vrei să ascunzi o comoară, s-o pui în fața ochilor. Când oamenii se întreabă ce-i blochează (profesional, relațional, financiar etc), de multe ori răspunsul este mai simplu decât s-ar aștepta.

Un astfel de răspuns este că propriile valori îți limitează evoluția. Dacă ai parcurs alte materiale ale mele, poate că acum te întrebi: Stai, nu era invers? Nu valorile îți asigură evoluția?

Ba da. Dar ți-o și limitează. Dă-mi voie să explic cum. Așa cum știi, fiecare om are un set unic de valori, lucruri concrete unde își consumă resursele de timp, bani și energie. Lucruri concrete unde are motivație intrinsecă, gândire strategică, creativitate, ordine, disciplină, geniu. Este evident cum un om care își trăiește valorile evoluează. 

Atunci unde apare locul în care valorile îi opresc evoluția? În punctul în care respingem lucruri despre ceilalți sau despre sine, din cauză că JUDECĂM anumite acțiuni prin filtrul propriilor valori. Ce înseamnă asta?

Fiecare a...

Te-ai plâns vreodată, în relațiile tale, de cuplu, de prietenie sau profesionale, că „nu mai e ca la început”? Că s-au dus magia, chimia, armonia?

Oricând ai această replică, ea nu spune ceva doar despre relație. Ci spune, totodată, 3 lucruri despre tine.

1. Nu ai apreciat omul, ci fantezia ta despre el.

Și-atunci normal că „nu mai e ca la început”, pentru că orice amăgire, într-un final, se sparge. Când ne îndrăgostim, ne construim o fantezie. E în natura noastră animală să facem asta. Amintește-ți de un moment când te-ai îndrăgostit și vezi cum, după o singură întâlnire, deja mintea încerca să-ți spună ce copii frumoși și deștepți o să iasă din voi doi. :)) Pe ce bază? Că nu pe realitate. Ci pe fantezie.

Vrem să ne confirmăm percepțiile anterioare despre oameni. Așa că, dacă ți-au plăcut tare la cineva A, B și C, mintea va încerca să înmulțească pozitivele și să elimine negativele. Așa se creează fantezia. Așa ajungi să crezi că acel cineva e perfect și că are A, B, C, D, E, F ...

Sunt 3 comportamente pe care poți să le ai legat de rănile tale emoționale. Să fugi de ele, să le lucrezi, respectiv să te păcălești că le lucrezi, băgându-le sub preș. Cel mai dăunător este al treilea. Pentru că CREZI că lucrezi și că ai progres, așa că te disociezi de realitate și trăiești într-o bulă.

Într-o astfel de bulă riscăm să intrăm când folosim afirmații. Poate le știi cu alt nume, ca mantre sau declarații. Toate sunt fraze pe care le repeți, menite să te ajute să depășești o situație, să instalezi un obicei etc.

Indiferent cum le-ai folosi, afirmațiile au câteva plusuri faine. Cel principal este că reduc limbajul negativ despre sine, care lovește atât în încrederea de sine, cât și în prosperitate și imunitate.

De cealaltă parte, dacă le folosești greșit, pot să dăuneze serios. Dacă devin un refugiu de la realitatea pe care o simți, nu rezolvi nimic. Negând o problemă e cea mai proastă soluție de rezolvare. Negând realitatea, acutizezi suferința. Degeaba îți spui „sunt fr...

Cât de multe postări am văzut în ultimele luni despre zona de confort! Probabil ai văzut și tu. Poate știi celebra imagine, cu cercul confortului, al fricii, al învățării și al creșterii. Arăta fain și motivațional, așa-i?

Ei bine, aș vrea să-ți spun că această imagine îți vinde un mit și duce, adesea, tocmai la efectul invers - adică la demotivare și critică de sine. Dă-mi voie să explic de ce. 

Premisa de la care pornește teoria zonei de confort este că omul, prin natura lui, este LENEȘ. 

Fals. Lenea, comoditatea, dorința de confort, amânarea, tărăgănarea, distragerile - toate astea sunt simptome că lucrul nefăcut nu este destul de valoros pentru cineva.

Știu cum sună asta, mai ales pentru cineva care crede despre sine că dezvoltarea personală e importantă. Cum adică, faptul că amână să citească îi arată că nu-i așa? Exact.

La fel și pentru cineva care crede că banii, familia sau sănătatea sunt importante, dar nu se vede în acțiunile sale. 

Deci fiecare dintre noi suntem leneși...

Zilele trecute, o prietenă mi-a scris așa: „Trebuie să fiu mai responsabilă [pe o anumită temă]. Mi-e frică să mai greșesc. Cum să fac?”

Răspunsul meu a fost următorul: „Dacă spui să MAI greșesc, problema nu este frica, ci VINA de la bază.”

Iată unul dintre cele mai mari secrete despre frica de a greși (inclusiv de a eșua sau a dezamăgi). Și anume, că rădăcina acestei frici este în trecut, într-un moment sau mai multe pentru care te-ai învinovățit. Nu poți să ai frica asta fără urme din trecut.

Iată procesul pe care ți-l propun:

1. Identifică ce anume îți dorești să obții.
2. Identifică ce „greșeală” ți-e cel mai teamă să faci, în drumul spre acel rezultat.
3. Găsește momente concrete din trecut pe care le asociezi cu acea greșeală, momente când există vină sau autocritică.
4. Să spui despre ceva că este o „greșeală” înseamnă că ai perceput că o anumită acțiune a adus cuiva mai multe minusuri decât plusuri, mai multă durere decât plăcere, mai multe costuri decât beneficii. De aceea, gânde
...