Peste o treime din populația lumii (38,9%) este supraponderală, spune Statista. Sigur că aceste provocări de greutate sunt direct legate de stilul de viață, de aspecte tehnice, dar au și o componentă emoțională.

Recent am primit un mesaj care spunea că „am slăbit 5 kilograme, deși nu am schimbat ceva în stilul de viață.” Dar făcuse un mare salt emoțional în acea perioadă. Tot pe bază emoțională se explică și când avem îngrășare chiar în timpul dietei.

Înseamnă că totul ar trebui tratat emoțional? Nici vorbă. Orice am vrea să lucrăm, avem o combinație de procese emoționale + tehnice. Vrei o relație împlinită? Îți lucrezi tiparele + ieși în lume. Vrei performanță profesională? Lucrezi cu tine + înveți abilități tehnice. Vrei să îți remodelezi corpul / sănătatea? Lucrezi pe cauzele emoționale + faci eforturi tehnice (mișcare, mâncare, somn și alte obiceiuri, ce nu sunt în aria mea de expertiză)....

(articol scris de Simina Pășcuță-Poroșnicu)

Există 4 niveluri în lucrul cu sine. Fiecare are farmecul său, dar când ajungi la al 4-lea, devii alchimistul vieții tale. Asta înseamnă că nu doar accepți și înțelegi provocările tale, ci ajungi să le și transformi în serviciul tău. Nu este vorba despre legea atracției sau vreun truc care-ți promite rezultate rapide, ci despre un proces logic și psihologic.

Dacă îl citești pe Dacian, cel mai probabil deja mănânci pe pâine dezvoltare personală. Probabil știi și ai testat mai multe tipuri de terapii sau tehnici de vindecare, care te-au dus până la un punct. 

Ei bine, în acest articol te invit să vezi cum poți să treci dincolo de acel punct. Cum să trezești Alchimistul din tine; cel care poate să transforme „plumbul” bagajului emoțional în aur - care să te îmbogățească nu doar pe tine, ci întreaga lume.  

Ca să faci asta, e nevoie să...

Te-ai luptat vreodată cu amânarea? Și dacă da, cât de departe te-a dus lupta asta? Nu prea departe, așa-i? Sau poate a funcționat, dar mai degrabă pe termen scurt.

Pentru că, de fapt, nu ar trebui să ne luptăm deloc. Adevărul este că lupta cu amânarea-i un foc alimentat de era dezvoltării personale sau, mai corect spus, a culturii de tip hustle (trage din greu). E plin de instrumente despre cum să trecem peste amânare; trucuri faine, de altfel, dar care vin adesea ca auto-impunere, nenatural.

Eu cred că amânarea este un ghid. Nu te lupți cu un ghid, ci asculți ce are de spus și te adaptezi. Amânarea nu este separată de tine. Creierul nu te-ar opri să faci ceva (sau să-l faci acum) dacă nu ar avea un motiv. 

Sunt 3 motive principale pentru care amânăm:

1. Teama de o durere. 
2. Lipsa de claritate.
3. Lipsa de congruență. 

1. Teama de o durere.

Amâni pentru că ai o durere asociată cu ceva din acea activitate. Sau cu...

Ne temem de frică, fugim de ea, ne spunem unii altora „nu-ți fie frică!” Dar această emoție are o mulțime de mesaje pentru noi. Dacă o reprimăm și încercăm să o controlăm, rămânem fără acele lecții. Care sunt acele lecții și beneficii?

Ca să pot să răspund la asta, dă-mi voie să explic întâi cum văd eu frica. Avem 3 premise:

1. Este o percepție că urmează să experimentez ceva dureros în viitor. 
2. Dureros înseamnă fie că întâlnesc ceva ce resping, fie că pierd ceva de care sunt atașat. 
3. Astfel, opusul fricii este atașamentul nesănătos (fantezia). 

Fanteziile hrănesc fricile. O minte atașată e plină de frică. O minte detașată e liberă de frică. 

Atașarea de fericire creează frica de tristețe. Atașarea de viață acutizează frica de moarte. Atașarea de laudă creează frica de critică. Și așa mai departe. 

Deci frica este un senzor pentru când suntem atașați. De ce o percepem ca dușman atunci?...

Destinul relației de cuplu începe singur. Pentru că relația de cuplu este extensia relației cu tine. Dacă turbezi singur în casă, ce te face să crezi că într-o relație o să fii ok? Celălalt doar îți va simți dependența și, cel mai probabil, îl/o va irita.

Dacă tu nu te suporți, de unde credința că altcineva o va face?
Dacă tu nu te simți suficient, de unde ideea că altcineva te poate umple? Dacă tu nu te iubești pe tine, cum pretinzi că vei putea iubi pe altcineva? Sau că cineva te va iubi pe tine, de vreme ce nici tu nu te apreciezi? Ce nu apreciezi, se depreciază, chiar și în ochii altora. 

Să iubești pe cineva implică să integrezi și întunericul acelui om. Iar dacă pe al tău nu reușești să-l integrezi, de unde fantezia că vei reuși cu neajunsurile unui partener? Ceea ce adesea oamenii numesc iubire este de fapt: „te prețuiesc atât timp cât că îmi umpli golurile”.

E vicleană tare dorința să...

Nevoia de conexiune și apartenență e una dintre cele 6 nevoi umane fundamentale. O avem fiecare dintre noi, chiar dacă nu toți o exprimăm la fel.

Dacă ai văzut Naufragiatul, probabil îți amintești de Wilson, mingea personificată de eroul filmului. Acea scenă arată că inclusiv în singurătate tot avem nevoie de forme de conexiune. 

Provocarea este că uneori nu știm să cerem sănătos și conștient această nevoie. Cauza? Diverse tipare, răni, lipsa de educație emoțională etc. Vreau să-ți prezint 12 moduri în care cerem conexiune, unele mai evidente și altele mai ascunse, ca să le poți recunoaște la tine și la ceilalți, în orice fel de relații. 

1. Spunem că avem nevoie.

E cazul ideal, pentru că implică o procesare conștientă, asumată, a nevoii. Se întâmplă cam în 5% dintre cazuri. 

2. Cerem prin comportamente care invită explicit. 

E tot o formă sănătoasă. Arătăm că avem nevoie de conexiune, prin faptul că...

 „Un lucru pe care nu-l pot tolera este minciuna!”, mi-a spus o clientă, supărată pe partener, care îi ascunsese niște decizii financiare. 

E natural să ne deranjeze minciuna. E natural să nu o încurajăm. Dar ce vreau să-ți spun prin acest articol e că, de multe ori, ne deranjează pentru că nu o înțelegem. Ba mai mult, că uneori comportamentele noastre îi încurajează pe ceilalți să mintă. 

Așa că azi mi-am propus să fiu avocatul minciunii (îmi asum orice huiduieli). :)

 Dă-mi voie să încep prin a-ți spune, din drag, că și tu ești un mincinos. La fel și eu. Poate mai rafinați, dar tot mincinoși. Dacă recunoaștem asta, reducem din judecată și din tiparul justițiar. Hai să nu ne mințim — nu le suntem superiori celor care au mințit.

 Atenție, prin minciună nu mă refer doar la informații false explicite. Sunt cel puțin încă 9 alte forme de minciună:

1. Când exagerezi un eveniment, un...

Dacă îți dorești în viața ta mai mult, orice ar fi acel mai mult (bani, carieră, relație etc), te invit să vezi dorința ta din această perspectivă…

În secolul 8, un rege tibetan, pe nume Muné Tsenpo, a încercat să demonstreze că societatea poate fi egală financiar. Așa că a luat averea supușilor săi și a împărțit-o în mod egal, în tot ce ține de venituri, terenuri și proprietăți. Nu i-a ieșit, așa că a încercat același lucru de trei ori.

Însă de fiecare dată, fiecare individ s-a întors la locul lui financiar și chiar mai rău. Adică bogații au ajuns și mai bogați, iar săracii și mai săraci. Cum se poate așa ceva?

Ce nu și-au dat seama regele și toți cei care încă militează astăzi pentru egalitate financiară este că atât bogăția, cât și sărăcia, se află întâi în minte și emoții. Iar asta nu poți să schimbi prin bani.

Altfel spus, fiecare individ are un termostat financiar...

Dacă întrebi 100 de oameni dacă își doresc libertate financiară, aproape toți vor spune că da.

Dintre ei, probabil jumătate au mai mult decât o dorință; și-au pus un obiectiv clar. 

Dar dintre cei care și-au pus un obiectiv, peste 80% se păcălesc că-l vor și atinge.

De ce? Un obiectiv (viitor) care nu devine obicei (prezent) e o iluzie. Un proiect (viitor) care nu devine proces (prezent) e o iluzie. Orice spui că-ți dorești sau orice țintă ți-ai pus, dacă nu se vede în viața ta de zi cu zi, în STAREA și COMPORTAMENTELE tale, e o iluzie care probabil va veni cu dezamăgire și frustrare. 

Dacă atâția oameni spun că libertatea financiară este importantă, dacă depun efortul să-și pună obiective, oare cum de nu se și vede asta în viața lor cotidiană? Răspunsul e simplu. Dă-mi voie să îl prezint printr-o poveste reală, pe care am citit-o recent într-o carte istorică.

Când febra după aur a ajuns în...

Termenul „bagaj emoțional” e foarte popular deja. Însă, ca la orice temă discutată mult, apar și tot soiul de mituri. În acest articol, te invit să recadrăm echilibrat 3 astfel de idei, ca să poți să produci mai multă vindecare pentru tine și cei apropiați. Mai precis, că:

1. Bagajul emoțional vine doar din momentele de traumă

2. Există oameni care par că nu au un astfel de bagaj.

3. Bagajul e de vină pentru provocările mele.

Le luăm pe rând:

1. Bagajul emoțional vine doar din momentele de traumă.

Prima dată, hai să definim acest bagaj. El se referă la toate REACȚIILE IRAȚIONALE ale unui om, ca niște butoane, care arată că există un declanșator din trecut, deci un „bagaj” care îl guvernează. Creierul a tras o concluzie despre un eveniment sau N evenimente, a generalizat-o, iar acum răspunde AUTOMAT la stimuli asemănători, fără ca rațiunea să aibă prea mult control.

Acum, oamenii vorbesc despre bagajul emoțional când fac...